Îți cade părul și nu știi de ce? Ești departe de a fi singura. Multe femei au chelie, mult mai multe decât îți imaginezi. Poate doar dacă ai sta în cabinetul unui medic dermatolog ai realiza creșterea numărului de pacienți care trec pragul cabinetului pentru că le cade prea mult păr.
Multe femei cu chelie pot spune ce impact psihologic mare are părul atunci când începe să cadă excesiv sau atât de mult încât nu se mai pot recunoaște.
Deși poate provoca multe angoase, orice chelie la femei sau la bărbați poate fi tratată, chiar și cea de natură genetică.
Vom pune în reflectoare diferitele tipuri de chelie la femei în cele ce urmează. Vei putea să îți dai seama din fiecare secțiune de ce tip de căderea părului suferi. La finalul fiecărei secțiuni, vei descoperi și o lista de tratamente, terapii alternative, opțiuni chirurgicale și nechirurgicale pe care dermatologii le recomandă.
Cel mai frecvent tip de chelie la femei – alopecia androgenică
Cea mai frecventă cauză a căderii părului își are rădăcinile în genele noastre, atât la femei, cât și la bărbați.
La bărbați chelia arată diferit față de femei: la ei, părul cade începând de la primele fire de păr unde se termină fruntea.
O chelie la femei arată mai degrabă ca o rărire difuză a părului pe tot scalpul, fiind mai vizibilă pe partea superioară a scalpului.
Cunoscută sub denumirea de alopecie androgenică, căderea ereditară a părului poate începe oricând după pubertate, dar de obicei se declanșează la femei înainte de vârsta de 40 de ani și poate avansa considerabil, uneori până la instalarea menopauzei.
Aproximativ 50% dintre toate femeile care suferă de căderea părului au alopecie androgenetică, denumită familiar chelie la femei.
Cauza este genetică, iar gena poate fi moștenită nu doar de la mamă, ea poate proveni de la oricare dintre părinți.
Ca urmare a informației genetice, celulele din foliculii de păr devin anormal de sensibili la anumiți hormoni. Ca o linie telefonică, acești hormoni transmit mesaje care îi spun foliculului să producă mai puțin păr. Ca răspuns, acei foliculi răspund prin scurtarea ciclurilor de creștere a părului și prin producerea unor fire de păr mai subțiri. Unii foliculi opresc complet producția.
Alopecia androgenică afectează atât bărbații, cât și femeile și implică atât factori genetici, cât și hormonali.
Tratamente
Medicul poate prescrie medicamente precum Minoxidil, medicamente din clasa anti-androgeni, cu estrogeni sau cu retinol sau poate recomanda transplant de păr sau alternative nechirurgicale, precum terapia PRP sau terapie cu laser.
Tipul nr. 2 de chelie – Efluviu telogen, al doilea cel mai frecvent tip de chelie la femei
Acesta este declanșat de obicei de un stres fizic sau emoțional mare, dar și din alte cauze.
Cele două tipuri de chelie: efluviul telogen și alopecia androgenetică reprezintă aproximativ 95% din toate cazurile chelie la femei.
În cazul efluviului telogen, un procent anormal de mare de fire de păr în creștere activă intră brusc în stadiul telogen, faza de repaus a creșterii părului.
Celulele din matricea firului de păr nu se mai înmulțesc, prin urmare părul începe să cadă.
Acest tip de chelie la femei afectează mai ales după vârsta de 40, 50 și 60 de ani, iar uneori părul începe să cadă în smocuri timp de două-trei luni sau chiar mai mult.
Ocazional, un deficit de fier în alimentația produce, de asemenea, efluviul telogen. Testele de sânge detectează cu ușurință nivelurile scăzute de fier și se poate corecta această afecțiune luând suplimente de fier și consumând alimente bogate în fier.
Femeile care suferă de tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia sau bulimia, se confruntă adesea cu efluviul telogen ca urmare a deficiențelor nutriționale severe.
Există două tipuri de efluviu telogen: acut sau cronic.
Efluviu telogen acut
Acest tip de cădere a părului poate brusc și rapid, dar poate apărea și cu întârziere de câteva luni după ce ești supusă unui stres fizic sau psihologic extrem, cum ar fi o boală severă sau o intervenție chirurgicală majoră.
De exemplu, dacă o femeie trece printr-o operație de eliminare a uterului și colului uterin (histerectomie totală), este posibil să se confrunte cu subțierea părului câteva luni după operație. Accidentele sau moartea cuiva drag pot declanșa, de asemenea, această formă de efluviu telogen.
Dacă observi că îți cad smocuri de păr sau vezi că rămân multe fire de păr în perie la câteva săptămâni după ce naști, ai tot o formă de efluviu telogen acut întârziat. Însă, în decurs de patru până la opt luni va începe să crească din nou. Unele femei, totuși, raportează că noul lor păr nu este la fel de gros ca înainte de sarcină, iar altele remarcă schimbarea culorii părului.
Efluviul telogen cronic
Dacă părul continuă să cadă excesiv timp de câteva luni sau ani de zile, este posibil să ai efluviu telogen cronic. De obicei, cade părul de pe întregul scalp, însă nu te îngrijora, o chelire totală nu este rezultatul final.
Unul dintre cele mai elocvente simptome ale efluviului telogen cronic este tricodinia, altfel spus „părul dureros”. Dacă suferi de tricodinia, îți simți scalpul ca și cum este înțepat de ace sau părul ar fi smuls.
Tricodinia apare în aproximativ 30 la sută din toate cazurile de efluviu telogen cronic. Acest tip de chelie la femei apare cu precădere la cele care se confruntă cu depresia. De fapt, un cercetător a observat că femeile depresive cu probleme conjugale sunt printre cele mai predispuse la tricodinia. Nu este clar, totuși, de ce există această legătură.
Din punct de vedere al diagnosticului, poate fi dificil pentru medic să își dea seama dacă suferi de efluviu telogen cronic sau de alopecie androgenică.
Tratamente
Un medic dermatolog poate decide să nu recomande niciun tratament dacă va considera că părul se va regenera de la sine. În egală măsură poate prescrie schimbarea dietei, suplimente sau medicamente precum cele din categoria corticosteroizilor (pentru efluviul telogen cronic) sau Nioxin sau loțiuni Kevis (pentru efluviul telogen legat de naștere).
Din categoria tratamentelor nechirurgicale, poate recomanda terapia PRP sau terapia laser.
Tipul nr. 3 de chelie – Alopecia Areata – boala imunitară de cădere a părului
Această boală este una dintre cele mai stresante tipuri de chelie la femei. Afecțiunea începe cu chelie minusculă, nu mai mare decât vârful unei carioci și se extinde, în decurs de câteva luni la dimensiunea unei monede de 5 bani, apoi de 50 de bani.
De alopecia areata suferă atât adulții, cât și copiii, chiar și cei cu o stare de sănătate foarte bună.
Boala este considerată o tulburare autoimună în care organismul atacă proprii foliculi de păr, iar căderea părului poate fi foarte rapidă, lentă, sau la intervale neregulate.
Aproximativ 25% dintre persoanele cu alopecia areata au un istoric familial al bolii. Dar stresul și expunerea la substanțe chimice industriale poate contribui la declanșarea bolii.
Tratamente
Nu există un tratament care să trateze definitiv boala, însă există numeroase tratamente cu efect temporar care sunt destul de eficiente. În multe cazuri, o parte sau tot părul poate crește la loc de la sine, indiferent dacă pacientul urmează sau nu un tratament.
Dacă pacientul pierde părul pe o perioadă de cinci ani sau mai mult, tratamentele sunt mai puțin eficace. Și, din păcate, există o rată ridicată de recidivă pentru alopecia areata, chiar și după tratament.
Tratamentul pentru alopecie depinde de două variabile principale: vârsta și amploarea căderii părului. Copiii sub zece ani sunt de obicei tratați cu minoxidil, cu sau fără un corticosteroid topic, sau cu un unguent asemănător cu gudronul numit antralină.
Pacienții cu vârsta de zece ani sau mai mult primesc un tratament mai agresiv. Pentru pacienții care au pierdut mai puțin de 50 la sută din păr, dermatologul poate decide să recomande tratamente precum cele cu injecții cu corticosteroizi, aplicarea de două ori pe zi a unei soluții de minoxidil de 5%, o cremă topică cu mare concentrație de corticosteroizi.
