Îți faci griji că ai simptome de tunel carpian? Sau că ar putea evolua și ți-ar putea afecta munca și viața de zi cu zi?
În cele ce urmează vei descoperi diferite simptome de tunel carpian și ce poți face în cazul în care primești un diagnostic.
Sindromul de tunel carpian este una dintre cele mai frecvente probleme ale mâinii. Nu toată lumea are aceleași simptome. Dar, în general, sindromul de tunel carpian poate fi distins de alte afecțiuni (precum tendinita încheieturii mâinii) prin anumite senzații la nivelul mâinii și degetelor.
Majoritatea pacienților care suferă de sindromul de tunel carpian pot fi tratați relativ ușor. Însă cheia este diagnosticarea la timp și urmarea tratamentului potrivit.
Operația este o opțiune când pacienții au simptome de tunel carpian severe și tratamente nechirurgicale nu au efect.
Sindromul de tunel carpian este o tulburare neurologică care de obicei nu se ameliorează de la sine. Dacă cineva drag sau tu ai simptome de tunel carpian, nu le trata cu indiferență. Dacă le neglijezi și aștepți până e prea târziu și afecțiunea avansează, va fi o provocare din ce în ce mai mare să scapi de oricare dintre simptome de tunel carpian.
Simptome de tunel carpian
Dacă nu mai poți deschide un borcan așa cum reușeai anterior poate fi unul dintre multiplele simptome ale afecțiunii. Iată altele.
Printre cele mai comune simptome de tunel carpian se numără durerea, senzația de amorțeală și furnicături în podul palmei și ale degetelor. Mai exact al degetului mare, al degetului arătător, al degetului mijlociu și al jumătății laterale a degetului inelar.
Unul dintre cele mai uzuale simptome de tunel carpian timpuriu este trezirea în timpul nopții cu o senzație de amorțeală sau durere a brațului sau a palmei.
În timpul zilei, aceste simptome apar atunci când pacienții fac activități care necesită folosirea repetitivă a încheieturilor mâinilor. Durerea și amorțeala de la nivelul mâinii pot iradia către cot sau umăr.
Aceste simptome de tunel carpian se pot ameliora dacă persoana în cauză scutură mâna de mai multe ori sau dacă nu mai exercită presiune pe încheieturile mâinii.
Alte simptome de tunel carpian care mai pot apărea la unele persoane sunt umflarea mâinii și o piele uscată sau rece.
Ce persoane sunt predispuse să aibă simptome de tunel carpian
Unele joburi predispun la declanșarea acestei afecțiuni.
Persoanele care au meserii care presupun mișcări repetitive ale mâinilor timp de mai multe ore pe zi au șanse mult mai mari să sufere de această boală.
Persoanele care folosesc mult computerul sunt primii pe lista pacienților. Așadar, copywriterii, designerii de interior, programatorii, secretarele, dar și gamerii au o predispoziție mult mai mare să sufere de sindrom. Acestora li se adaugă nenumărate meserii care implică exercitarea constantă a unei presiuni mari asupra încheieturilor mâinilor. Pot fi muncitori care folosesc picamăre, dar și frizeri, bucătari, chitariști, pictori, croitori sau medici ecografiști.
Inclusiv persoanele care lucrează în producție, la o linie de asamblare au riscuri mai mari să sufere de compresia nervului median.
Sindromul apare într-un procent mai mare la femeile cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Afecțiunea este de trei ori mai frecventă la femei, deoarece tunelul carpian este, în general, mai mic decât la bărbați.
Ce este tunelul carpian
Tunelul carpian este un canal îngust din încheietura mâinii care, odată inflamat, poate provoca dureri, furnicături și disconfort, la care se adaugă dificultatea de a ține obiecte în mână.
Baza și părțile laterale ale acestui tunel sunt alcătuite din oasele mâinii, iar partea superioară este formată din ligamentul carpian transversal, o structură puternică care ține canalul unit. Asemănător unui tunel, prin acest spațiu trec nervul median și 9 tendoane.
Nervul median este responsabil de senzațiile pe care le simțim la degetele mâinii. Mai exact la degetul mare, arătătorul, degetul mijlociu și jumătatea laterală a inelarului. Tot nervul medial are un rol crucial în mișcarea degetului mare și a mâinii.
Tendoanele sunt structuri asemănătoare unor corzi care leagă mușchii antebrațului de oasele mâinii. Acestea permit îndoirea degetelor.
Acest sindrom de tunel carpian apare atunci când nervul median este comprimat din cauza inflamării tendoanelor.
Cauze sindrom de tunel carpian
Sindromul apare frecvent la utilizatorii de computere, pianiști, violoniști, sculptori, tipografi, muncitori în construcții care folosesc ciocane, muncitori pe linia de asamblare, casieri etc., precum și la anumiți sportivi (gimnaști, cicliști, jucători de golf, jucători de tenis etc.).
Cu alte cuvinte, persoanele care au mișcări repetitivă ale încheieturii mâinii prin natura meseriei au riscuri mult mai mari să fie afectați de această afecțiune.
Însă pot și și alte cauze la sindromul de tunel carpian. Unii factori individuali, cum ar fi dimensiunea și forma încheieturii mâinii și forma nervului median, pot determina apariția de simptome de tunel carpian.
În plus, mai sunt sindromul de tunel carpian are cauze uneori asociate cu alte boli precum diabetul zaharat, hipotiroidismul, acromegalia (o tulburare hormonală rară) și amiloidoza.
Având în vedere că sunt mai multe cauze de sindrom de tunel carpian, un medic este cel mai în măsură să pună diagnosticul și să stabilească un tratament.
Diagnosticul pacienților cu simptome de tunel carpian
Sindromul de tunel carpian este diagnosticat pe baza unei descrieri a simptomelor și a unei examinări fizice a unui doctor.
Neurologul va verifica dacă există o scădere a sensibilității sau slăbiciune musculară în zona afectată a mâinii, semne de artroză sau de acumulare de lichid în anumite părți ale corpului, inclusiv în mâini pentru a putea stabili dacă acestea sunt sau nu cauze în sindrom de tunel carpian.
Medicul poate recomanda teste specifice pentru a vedea dacă există vreo compresie nervoasă. Testele cu care se determină sunt testul Tinel și testul Phalen. Dacă există o compresie a nervului median, se va folosi testul de compresie nervoasă pentru a confirma sau infirma acest lucru.
Diagnosticul pozitiv al sindromului de tunel carpian se face cu ajutorul studiilor electromiografice care confirmă diagnosticul, evaluează gravitatea leziunilor nervoase și exclude alte tipuri de neuropatii periferice.
Și ecografia țesuturilor moi poate fi utilă în confirmarea diagnosticului, arătând creșterea în dimensiuni a nervului median.
Radiografiile încheieturii mâinii sunt utile pentru a exclude o boală articulară degenerativă (artroză) sau o fractură la acest nivel.
De asemenea, în cazul în care medicul suspectează o boală reumatologică, afecțiuni ale tiroidei sau diabet, acesta poate recomanda analize de sânge.
Evoluția, complicațiile și prevenirea sindromului de tunel carpian
Odată confirmată afecțiunea, se recomandă un tratament fără întârziere. Boala este progresivă și evoluează încet, dar sigur.
Dacă nu este tratată, boala poate progresa până la deteriorarea ireversibilă a nervilor.
Evitarea utilizării excesive a mâinilor este cea mai importantă dintre recomandările de prevenire, dar este esențial ca pacientul să trateze corect alte boli care pot provoca sindromul de tunel carpian.
De asemenea, este foarte important ca persoanele care au acest sindrom să-și mențină o greutate normală și să să facă exerciții fizice care să ajute mâna să fie mai flexibilă. În plus, trebuie să evite fumatul și să evite frigul.
Tratamentele pentru sindromul de tunel carpian
Pentru a trata această afecțiune se recomandă consultarea unui specialist.
Opțiunile terapeutice pentru această afecțiune sunt variate și pot fi combinate pentru a se potrivi fiecărui pacient în parte.
Atunci când simptomele sunt ușoare, este suficient ca pacientul să urmeze recomandările pentru tratamentul corect al bolilor preexistente și recomandările de modificare a rutinei zilnice.
De asemenea, persoanele afectate de sindromul de tunel carpian trebuie să țină cont de recomandările medicului pentru protejarea articulației mâinii.
În unele cazuri, poate fi necesară utilizarea de orteze speciale pentru încheietura mâinii sau administrarea de antiinflamatoare și analgezice pentru a reduce durerea și inflamația.
Tratamentele recomandate de medic pot varia de la kinetoterapie, folosirea unor mănuși speciale care încălzesc încheieturile, analgezice și uneori injecții cu steroizi. În cazurile moderate spre severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a decomprima tunelul carpian.
