E greu câteodată să accepți că cei dragi îmbătrânesc și că nu se mai descurcă singuri cum se descurcau odată. Dacă mama sau tatăl tău suferă de boala Dupuytren și vrei ca boala să nu avanseze și să limiteze serios funcția mâinii, citește mai departe pentru a afla mai multe despre această afecțiune și despre cum poate fi gestionată.
Boala Dupuytren se întâlnește mai ales la bărbații cu vârsta de peste 40 de ani. În 60-70% din cazuri este o predispoziție genetică, iar în anumite cazuri, la unii pacienți poate exista o asociere cu boli precum diabet zaharat, ciroză alcoolică sau epilepsie.
Mai rar, boala Dupuytren poate debuta înainte de 40 de ani, atât la femei, cât și la bărbați, iar în acest caz, boala poate avansa mult mai repede decât la pacienţii trecuți de 50 de ani.
Cum recunoști boala Dupuytren?
Boala Dupuytren, maladia Dupuytren sau contractura Dupuytren, cum mai este numită este o boală care la început se manifestă prin îngroșarea pielii din palmă. Apoi, pe masură ce boala avansează, aceasta poate să capete un aspect de cute sau denivelări. De asemenea, se poate forma un nodul care este sensibil la atingere, fără să fie dureros, de cele mai multe ori.
Boala progresează lent, de-a lungul anilor, țesutul din palme se îngroșându-se, formându-se noduli, ceea ce face ca degetele să se îndoaie spre interior, spre palmă. Acest lucru îngreunează folosirea mâinii pentru sarcinile de zi cu zi, cum ar fi pieptănatul, tăierea pâinii, dactilografierea, deschiderea borcanelor sau chiar apucarea obiectelor.
Boala Dupuytren are simptome care pot varia de la contractura (îndoirea) ușoară a unuia sau două degete până la contractura severă a mai multor degete care nu se pot îndrepta deloc, în stadiu avansat.
După o evoluție mai lungă a bolii se formează cordoane dense si dure de țesut sub pielea din palmă, care se pot extinde până la nivelul degetelor. Cel mai des afectate sunt degetul inelar și degetul mic. Uneori, poate fi afectat și degetul mijlociul. Doar în cazuri rare sunt afectate degetul arătător și mare.
De obicei, afecțiunea progresează lent, începe la una dintre mâini, cel mai des este afectată mâna dreaptă. Boala Dupuytren se poate manifesta la ambele mâini, deși simptomele sunt în general mai severe la o singură mână.
Ce poți face dacă cineva drag suferă de maladia Dupuytren
Dacă mama, tatăl sau cineva drag a fost diagnosticat cu boala Dupuytren, este important să dai dovadă de empatie și înțelegere.
Indiferent de stadiul bolii, poți ajuta căutând informații relevante, să te documentezi pentru a alege un medic cu experiență în tratarea bolii Dupuytren.
Poți însoți persoana dragă la medic și poți să adresezi medicului întrebări specifice la finalul consultului. Informațiile de pe internet sunt utile, însă doar în urma unui consult, medicul se poate pronunța legat de stadiul bolii și dacă pacientul are nevoie de un tratament nechirurgical sau unul chirurgical.
În plus, dacă persoana care suferă de maladia Dupuytren este emotivă, poți pregăti un set de întrebări pe care să le adresezi medicului. De exemplu, poți întreba:
- „Cum se poate preveni sau încetini progresia bolii?”
- „Cât de des ar trebui să fie făcute controale medicale pentru a monitoriza progresia bolii?”
- „Ce modificări ale stilului de viață ar trebui făcute pentru a gestiona mai bine această afecțiune?”
Este important să comunici deschis cu medicul tău și să adresezi toate întrebările și îngrijorările pe care le ai. Acesta poate oferi sfaturi și recomandări personalizate, în funcție de stadiul bolii și istoricul medical al pacientului.
În plus, separat de însoțirea persoanei dragi la medic, este la fel de important și sprijinul emoțional. Iată câteva lucruri pe care le poți spune persoanei dragi care suferă de această boală:
Activitățile intense fizic și avansare bolii
Există anumite teorii care sugerează că activitățile intense fizice și utilizarea repetitivă a mâinilor ar putea duce la progresia bolii Dupuytren. Cu toate acestea, cercetările în acest domeniu sunt încă limitate și nu există suficiente dovezi pentru a stabili o legătură clară între utilizarea intensă a mâinilor și progresia bolii.
Majoritatea experților în domeniu consideră că maladia Dupuytren are cauze complexe și multiple, incluzând factori genetici, expunerea la anumite substanțe toxice, vârsta și anumiți factori de sănătate. De asemenea, boala poate avea un curs imprevizibil, ceea ce face greu de prevăzut cum se va comporta în fiecare caz individual.
În general, nu este recomandat să eviți activitățile fizice sau utilizarea mâinilor, deoarece acestea pot avea beneficii pentru sănătatea generală.
Activități care pun o presiune mare asupra palmelor pot însă contribui la avansarea bolii.
Dacă o persoană a fost diagnosticată cu boala Dupuytren, este important să urmeze planul de tratament recomandat de medicul său și să discute cu acesta dacă există vreo limitare în privința anumitor activități fizice sau a utilizării mâinilor în activitățile zilnice.
Opțiuni de tratament pentru boala Dupuytren
Dacă ai pe cineva drag care suferă de maladia Dupuytren, ar fi bine să îl convingi să meargă la un consult medical pentru un diagnostic clar.
Dacă diagnosticul este confirmat, medicul va recomanda una dintre aceste opțiuni de tratament: kinetoterapie, injecții cu steroizi, injecții cu colagenază, radioterapie sau intervenția chirurgicală.
Tipul de tratament prescris va depinde de gravitatea afecțiunii și de cât de mult afectează calitatea vieții persoanei în cauză.
Orice tratament prescris însă nu va duce la dispariția completă a bolii, ci la o încetinire a evoluției sale.
Tratamente nechirurgical
În stadii incipiente, un medic alege adesea un tratament neinvaziv precum kinetoterapia, care implică exerciții de întindere ce ajută la reducerea contracturii și la îmbunătățirea funcției mâinii fără intervenție chirurgicală.
Injecțiile cu steroizi sunt utilizate atunci când maladia Dupuytren avansează cu tot cu exerciții de kinetoterapie.
Injecțiile de colagenază sunt o altă opțiune pentru a descompune țesutul îngroșat pentru a restabili mișcarea degetelor afectate.
Radioterapia este rezervată, de obicei, pentru cazurile în care nu a existat nicio îmbunătățire în urma altor tratamente
Tratament chirurgical
Intervenția chirurgicală este, de obicei, luată în considerare doar dacă simptomele sunt suficient de severe încât să interfereze cu activitățile zilnice sau să provoace un disconfort semnificativ.
Intervenția chirurgicală va include efectuarea unei incizii de-a lungul palmei mâinii și degetului, cu benzile strânse și nodulii fiind îndepărtați cu grijă și, dacă este necesar, grefarea pielii peste palmă. Timpul de recuperare este între 2 – 3 săptămâni, dar poate dura mai mult dacă boala este într-un stadiu foarte avansat.
În general, intervenția chirurgicală pentru contractura Dupuytren trebuie efectuată pe o articulație metacarpofalangiană afectată dacă contractura este de 30° sau mai mare. Astfel de contracturi cauzează cel mai probabil o oarecare debilitare pentru pacient.
În general, durează 2 până la 4 luni înainte ca pacientul obișnuit să experimenteze suficientă recuperare pentru a se întoarce la muncă. În cele din urmă, poate dura câteva luni până la mai mult de un an pentru a se recupera 100%, dar acest lucru nu este de obicei necesar înainte ca cineva să se poată întoarce la o viață relativ normală.
Concluzie
Boala Dupuytren poate avea un impact mare asupra activităților obișnuite de zi cu zi și a calității vieții, însă nu trebuie să disperi dacă cineva drag are boala.
Cu un diagnostic și un tratament adecvat, persoanele cu maladia Dupuytren pot duce în continuare o viață activă, fără durere și dizabilități cauzate de această afecțiune.
